Am fost la alt concurs! Acest concurs a fost de igiena. Acolo niste domni ne-au dat fise. Nu eram doar noi, Sectorul 2, erau si sectoarele 3, 4, foarte multe sectoare. Acolo am vazut o expozitie de lucrari despre igiena.

Ele erau de la toate sectoarele pe care vi le-am spus. Acolo noi trebuia sa facem incercuim ce mancam la micul dejun. Dupa aceea, un pic mai jos, trebuia sa taiem cu o linie partea unde copilul nu proceda corect. A treia oara, trebuia sa incercuim lucrurile care nu trebuie sa stea in camara: paianjenii, furnicile, toate chestiile astea. Dupa aceea trebuia sa punem X in dreptul imaginii unde doctorul ii face vaccin copilului.

Trebuia sa facem cu verde o bulina unde inima copilului batea tare si un pic mai in stanga trebuia sa incercuim cu rosu ce foloseste doctorul ca sa masoare temperatura. Incercuiam insturmentul cu care doctorul face vaccinuri copilului si cam atat.

Eu am facut totul bine! Nu am fost doar eu reprezentantul gradinitei Clopotel. A mai fost si o fetita din alta grupa. Ea a sters un lucru. Acolo nu aveam voie sa stergem. Asa ca ea a pierdut si dupa aceea doamnele ne-au luat toate fisele. Au analizat. Ceilalti au mai gresit una-alta dar eu am facut corect. Poate ca n-au gresit chiar toti.

Cand ne-am intors si am ajuns la gradinita, oamenii de la gradinita unde am participat la concurs au sunat-o pe directoare si i-au spus ca Eu am castigat locul unu.

Drumul pana la concurs a fost un pic mai accidentat. Am avut un accident. Nu unul cu masina… Din greseala am vomitat. Ce?! I se poate intampla oricui. Cand ne-am intors, tot aceeasi poveste: am vomitat. Cam atat despre evenimentele din zilele saptamanii.

Ieri, sambata, am mers la niste colegi de-ai lui tati ca sa sarbatorim ziua sotiei prietenului lui. Acolo, am vazut niste copii. Ii chemau Sara si Iusti. Pe fata o chema Sara, pe baiat il chema Iusti. M-am jucat cu ei. Ne-am uitat la un desen si dupa cateva minute am mancat. Un minut mai tarziu a venit si tati. El n-a stat cu noi, el a fost intr-un restraurant care e aproape de bloc. Ne-am imbracat si am coborat sa-i dam Cristinei, sarbatorita, flori.

Am vorbit si cu buni la telefon:

Alo? Ce faci? Si eu fac bine… da… Am castigat locul unu. Am luat si o diploma. Nu, n-am primit dulciuri. Asa e la concurs…fara bomboane si dulciuri. Mami cu tati au plecat la teatru. Ti-a spus Paul asa-i? Maine si poimaine ma duc la gradi, dar dupa aceea nu. Tati mi-a spus ca ma duc doar luni si marti! Bine…pa!

Cam atat pentru saptamana asta…paaaa!

Later edit:

• sunt suparata ca nu-mi gasesc telecomanda,

• Summit-ul NATO nu-mi place pentru ca o sa inchida astia gradinita, iar eu nu vreau asta
• de-abia astept sa ma uit la Animat Planet Show in seara asta…

Prima poreclă pe care o am eu: pârş. Uneori îmi place…alteori nu. Pârşul este un animal sălbatic care stă în junglă. Cred că are blană multă şi gheare ascuţite. E deştept. E puternic. E feroce. Cu ghearele uneori sapă ca să găsească hrană, alteori şi le foloseşte să se apere de prădători, de alte animale feroce şi ei mai au nişte dinţi foarte ascuţiţi.

Uneori mă comport sălbatic. Chhhhhh! Mănânc urât, mă mai caţăr pe câteva lucruri şi am şi o familie. Ştiţi că orice animal are o familie. Prima persoană din familia pârşilor esteeee: mama-pârş, care se alimentează în moduri ciudate. Mama-pârş munceşte foarte mult, are reguli stricte, uneori mai merge pe la cumpărături, mai ţipă la mine sau la tata-pârş. Din familie mai face parte şi tata-pârş: e foarte drăguţ, foarte puterrnic, muncitor şi bun.

Nu în ultimul rând trebuie să vă spun de naşul-pârş. Uneori îşi mai roade unghiile, mai scrie la calculator sau merge pe-afară. Cam atât despre prima poreclă.

PÂRŞ, pârşi, s.m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozătoarelor, cu aspect intermediar între veveriţă şi şoarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coadă lungă şi stufoasă, cu blană moale şi bogată, cu ochi mari şi cu bot ascuţit, care trăiesc mai ales prin păduri, căţărate în copaci (unde îşi au de obicei culcuşul şi unde hibernează) – conform dex 98.

A doua poreclă: găină. Găina este un animal domestic care face ouă, pui şi are, desigur, un soţ. Soţul ei este cocoşul. Cocoşul este tot un animal domestic. El dimineaţa când nu poţi să te trezeşti face un zgomot care sună aşa: cucu ri guu. Repetaţi după mine… cucuriguuu, cucuriguu.

Oamenii mi-au pus porecla asta pentru că uneori mai văd pe la desene găini care cântă şi încerc şi eu să fac ca ele şi pentru că toată lumea crede că o să fac un ou când mă pun pe wc să-mi fac treburile. Eu nu am pene ca orice găină dar nici măcar nu mă comport ca o găină. Nu mănânc porumb, nu mănânc viermi şi nu fac pui.

GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului.

Porecla trei: sclav. Sclav înseamnă un om care munceşte şi mai înseamnă că e sclavul unui stăpân, rege sau regină. Porecla aceasta nu-mi prea place, dar uneori îmi place. Oamenii îmi spun porecla asta pentru că uneori mai spăl şi vase, mai strâng cearşafurile, hainele, îl mai ajut pe Omul din Umbră la curăţenie şi pentru că uneori mai şterg praful.

Eu nu sunt chiar un sclav ca orice altul… Eu mai iau şi o pauză pentru că eu nu pot să muncesc chiar atâta de mult pentru că sunt doar un copil.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s.m. şi f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care munceşte; rob.

A patra poreclă: fetiţa băieţel. Am primit porecla asta pentru că uneori mă comport ca o fetiţă, alteori ca un băieţel. Dacă mă comport şi ca o fetiţă şi ca un băieţel se formează fetiţa-băieţel. Prima dată când am fost fetiţă băieţel a fost când am mers la bunicii mei şi în Răstoliţa. Acolo, Omul din Umbră m-a tuns. (

Atunci a fost un moment foarte greu pentru mine desigur, pentru voi nu. Am rămas fără păr şi arătam ca un băieţel. Toată lumea îmi spunea şi fetiţă, şi băieţel. Eram fetiţă pentru că uneori purtam rochiţe, fustiţe rrrozzzz, roşii, albastre şi alte culori de fetiţă.

Astea sunt poreclele mele…

Primul concurs la care am fost eu a fost “Paul Polidor“. La acest concurs trebuia să cântăm orice cântec ştim noi făcut de Paul Polidor. Eu am cântat “Pufulete”. Sună cam aşa:

Pufulete e-un pisoi

Lenevel şi răsfăţat

Are un botic de soi

Şi mustăţi de mângâiat

Ref: Pufulete, pufulete

Nu te mai gândi la fete!

Ai fundiţă cu doi ochi

Să nu-ţi fie de deochi..

Eu am câştigat o diplomă pentru că am participat şi orice alt copil care a mai participat la concursul Paul Polidor a ştiut cântecul de mai sus.

Al doilea concurs la care am fost eu se numeşte: desene pe calculator. Acolo am desenat pe calculator, cum spune şi numele concursului, desigur. Am desenat un lac pe care erau nişte raţe care discutau, nişte nuferi şi alte chestii. Am câştigat tot o diplomă, iar Omul din Umbră spune că am fost a doua pe Bucureşti.

Am mai participat la un concurs de dans. Presupun că ştiţi ce trebuie să faceţi la un concurs de dans. Foarte simplu…trebuie să dansaţi. Eu, cu perechea mea (Ştefan Roban), am dansat un vals. Erau mulţi oameni, juriul (ca la orice concurs) şi participanţii dansau fel şi fel de dansuri. Am câştigat nişte diplome de participare pentru că nu a fost prea grozav dansul nostru. Perechea mea (Ştefan Roban) s-a împiedicat de rochia mea. N-a fost vina lui. N-a fost vina mea. A fost vina rochiei lungi.

În curând o să particip la concursul “Ce sănătos să mănânci” şi la concursul pentru igienă. Trebuie să spun cuvinte despre cum e să fii un copil curat, sănătos. Pe viitor am idei măreţe. Să duc blogul meu pe cele mai mari şi cele mai tari (ăăăăăă)…staţi un pic, staţi un pic…nu vă panicaţi… siteuri de pe tot Pământul.

Voi mă veţi ajuta. Aşa e? Mă veţi ajuta? Spuneţi-mi… da sau nu? Ca să puteţi să-mi spuneţi părerea voastră…şi să mă puteţi ajuta, vreau să fiţi alături de mine mereu, în orice moment. Să fiţi cu mine în lupta mea contra altor bloguri sau siteuri sau alte şi alte şi alte chestii…

Azi am plans din cauza ca era sa imi pierd blogul. Cand am venit de la gradi mi-am luat niste biscuiti si pe drum am mancat un pic. Cand a venit Omul din Umbra dupa mine, eu m-am aranjat.

Am iesit afara din gradinita si-am mers. El, dupa cum il stiti, Omul din Umbra, mi-a luat biscuitii. I-am spus sa mi dea inapoi. Noi ne-am certat, am vorbit…asa.. Cand am venit acasa, m-a amenintat ca o sa-mi inchida blogul pentru ca tot vorbeam si credea ca sunt o muce, un pitic.

Eu nu puteam sa nu lupt cu el, cu Omul din Umbra, pentru ca stiti…el e mai mare, mai fortos. Eu m-am dus in baie. Am inchis usa (dar nu cu cheia), ea s-a inchis si am stat acolo. Dupa aceea eu am plans, cum scrie si titlul…desigur.

Dupa aceea Omul din Umbra a venit la mine si mi-a aratat ca nu mi-a sters blogul. Cam asta am facut azi. Asta a fost motivul supararii mele: era aproape sa-mi inchida blogul. Eu cum stiti, nu puteam sa mai vorbesc cu voi.. si mie imi place sa vorbesc cu voi. Daca nu l-as mai avea, nu as mai putea sa vorbesc cu voi.

Vedeti? Omul din Umbra a facut o maaare greseala. Sa-mi spuneti va rog si voi parerile voastre… El a procedat corect?