Eu m-am petrecut cu şampanie, cu bomboane, cu dulciuri şi prietenii mei, care mi-au fost mereu aproape, la bine şi la rău, m-au felicitat. Azi m-am jucat cu colegii. M-am jucat cu păpuşile, cu copiii şi uneori m-am jucat şi cu cuburile. Dar ce-i? Am inspiraţie.

Azi, am învăţat o lecţie: lecţia disciplinei. Am mai învăţat matematică. Noi, la matematica, l-am descompus pe 10. L-am descompus în 5 şi 5, am mai avut o temă. Ea s-a numit portretul mamei. Luni, am venit de-acasă la grădi. M-am apucat să mănânc. Apoi am mers la calculator. La calculator m-am jucat jocuri cum ar fi: piticot, paint sau tarzan.

După aceea, când am venit de la calculator, am mers pe semicerc şi am făcut sport. Eu, după ce am făcut sport, am aflat de la doamna că ne putem juca un joc. Jocul se chema şi eu merg la grădiniţă . Eu am început şi am spus: şi eu merg la grădiniţă şi iau cu mine un ghiozdan. Apoi a urmat prietena mea Petra care a spus: şi eu merg la grădiniţă şi iau cu mine un creion şi pentru Niki un ghiozdan. Şi-apoi a urmat prietena mea Diana care a spus: şi eu merg la grădiniţă şi iau cu mine o foarfecă şi pentru Petra un creion iar pentru Niki un ghiozdan. E bun? Până aici merge bine Omule din umbră?

Azi, de ziua mea mi-am sărbătorit ziua de 7 ani. Eu mi-am sărbătorit-o cu prietenii dar o să mi-o sărbătoresc şi cu familia. Eu sper ca atunci când voi creşte mare (spun adevărul de data asta) să devin avocată. Vreau să mă fac avocată pentru că pot ajuta oameni, să pot umbla prin dosare şi nu în ultimul rând să îmi amintesc de prietenii mei şi de familia mea.

Sâmbătă a fost ziua mamei mele. Am sărbătorit ziua ei cu un tort. Tortul se chema diplomat. Era cu fructe. Foarte bune. Şi era în formă de inimă. Eu când s-a făcut seară am rămas cu naşul meu, Omul din umbră. Amândoi  am stat. El mi-a făcut de mâncare şi mi-a fost mereu ca un frate. Doar că el, nu este chiar un frate. Este un naş, un unchi, un dădac, un prieten şi este ca un părinte spiritual (un fel de sensei). Şi el, e Senseiul meu.

Eu cu Omul din Umbră invaţăm lucruri: cum să punem un adversar la pământ sau cum să pui, să loveşti un adversar cu piciorul. Omul din umbră stie o artă. Acea arta se numeşte Wushu. El mereu ma învinge. Vă spun serios. Cad mereu la pământ şi trebuie să-l fac într-un anumit mod. Acel mod, în codul nostru secret, cere să îi spun: Imperator, Dictator, Augusti Fili. Trebuie să mai spun că eu, într-un fel, sunt supusa lui. El mereu când îmi ia ceva, îmi cere să-i spun în acest mod. Atunci când îi voi spune Imperator, Dictator, Augusti Fili, cum v-am spus, el îmi va da ce mi-a luat.

Cam atât am avut de spus pentru ziua de azi. Când mi-am descoperit cadoul meu…blog-ul. La revedere. Sper că o să intraţi pe blogul meu şi să citiţi mesajul meu pentru voi. Să îmi spuneţi dacă v-a plăcut ce v-am spus eu vouă. La revedere încă o dată. Va urez o zi bună! Pe curând!

Astăzi, 12 martie 2007, domnişoara Niki a împlinit frumoasa vârstă de 7 ani. Eu, Omul din Umbră, m-am gândit să-i fac un cadou interesant de ziua ei. I-am oferit o nouă viaţă. O viaţă şi o identitate în online (adrese de e-mail, blog şi, probabil, un cont pe Twitter pe viitor). Pentru că ea nu ştie să scrie, de-abia reuşeşte să citească nişte cuvinte cu majuscule, nu vrea să depună efort să fie un mic geniu pentru vârsta ei şi pentru că are un cuvânt de zis tineretului din ziua de azi, eu am luat decizia. Decizia să o ajut să comunice cu publicul ei cititor. Să facă parte din Blogosferă.
Nu o să fie mulţi cititori. Nu o să fie nici puţini. Am pregătită o strategie. Vreau să fac din ea cel mai tare copil-blogger din sectorul 2 al Bucureştilor. Sper că ne veţi ajuta în îndeplinirea obiectivelor de viitor prin vizitele voastre în lumea Nikitei. Mai sper că o să o puteţi considera bloggeriţă pentru ideile ei şi nu o să o desconsideraţi pentru că nu stă ea în faţa monitorului să scrie (de altfel, nici Iliescu nu cred că stă… şi el e mare blogger).

Acestea fiind scrise, vă invit să o citiţi. Pentru simplul motiv că are un fel aparte de-a fi. Pentru că e înnebunită după roz, după desene animate, dulciuri, ieşiri în parc, ţoale, Mc Donald’s, dans, muzică şi oameni în general. Ea este ca şi voi, o fetiţă răsfăţată de către cunoscuţi şi educată de la natură.

Pentru curioşii care vor să ştie ce funcţii deţin eu, Omul din Umbră, pentru Niki, vă atrag atenţia că sunt: unchi, naş, dădac, prieten, stăpân (d’ăla care dă ordine), bodyguard, mindguard şi partener de arte marţiale inspirate de prin desenele apărute pe Cartoon şi Jetix.